Fierul forjat în prezent

Oamenii care vizitează Cheile Vârghişului nu prea se opresc pe drum. Îi așteaptă o drumeție grea, de o zi întreagă, timp în care trebuie să și mănânce, deci nu prea au timp pentru alte activități. Cei care se opresc, totuşi, vizitează sculptorii în lemn din localitatea Vârghiș, existând atât de multe maiuri sculptate în familiile transilvănene încât nici nu pot fi numărate. Desigur, într-o anumită măsură, a fost întotdeauna o chestiune de marketing -  meșteșugurile tradiționale şi-au pierdut din ce în ce mai mult latura practică, iar majoritatea  meşteşugarilor nu au ştiut cum să le valorifice.

Fierarul Nagy György este, însă, un exemplu pozitiv în această privință. Lucrările sale, începând cu balustradele și lampadarele Muzeului Național Secuiesc, porțile Colegiului Național Székely Mikó  sau copia refăcută a fostei firme de lăcătușerie de pe casa cu chei din Sfântu Gheorghe, oferă speranța unei posibile renașteri a acestui meșteșug pe cale de dispariție. Maestrul susține că, în forjarea fierului, în ziua de azi se întâmplă exact opusul a ceea ce ar trebui să se întâmple: în lumea formelor ţinem „cu dinţii” de vechi, dar în tehnologie, unde ar trebui să păstrăm tradiția, nu. Ar trebui să se lucreze doar cu foc, cum se lucra pe vremuri, aşa ar trebui create formele, deoarece Barocul, Renașterea, Art Nouveau s-au dezvoltat din forjarea tradiţională a fierului.

Vizitatorii ar putea asculta astfel de povești, dar şi multe altele, dacă s-ar opri la poarta fierarului Nagy György din Tălișoara. Oricine îl caută va recunoaște locul atât prin frumoasa poartă, cât și gardul din fier forjat care îl înconjoară. În atelier, dar şi în micul muzeu al fierarului, pe care l-a înființat în cinstea tatălui său de la care a învăţat această meserie, domnesc o ordine exemplară. Amprenta unei lumi a cărei posibilă dispariție ar fi o pierdere enormă  pentru noi toți.