-min.jpg?locale=en)
Cărpinenii 1935–1996
Exhibition
Location:
Organizer:
Dates And Hours:
About
Cărpinenii 1935–1996
Este greu de crezut, dar adevărat, că în prima jumătate a secolului XX, în satele din Ghimeș s-au format grupuri asemănătoare popoarelor nomade. În Lunca de Jos, Lunca de Sus și Valea Rece, ei și-au vândut casele, hambarele și celelalte bunuri care nu puteau fi transportate cu căruța, și au luat-o la drum, în căutare de pământuri noi. Pentru că la acea vreme în Ghimeș doar ceangăii se înmulțeau puternic, nu și pământul.
În locul unde până și domnii obișnuiau să meargă la vânătoare doar pe vreme frumoasă, la
confluența Munților Ciucului cu Munții Nemira, la 10 kilometri mai sus de Estelnic, unde apele
deja curg spre Moldova – primul colonist a sosit acolo în 1935, urmat de familia sa. În mai puțin de un deceniu, locul s-a transformat într-o mică lume a cătunelor, cu familii tinere, pline de viață și cu o mulțime de copii, iar apoi într-un sat cu cod poștal. Înfloritoarea Csángótelep (Colonia Ceangăilor) – sau cum o numea lumea exterioară, Gyertyános (Cărpinenii) – s-a dovedit însă efemeră, în ciuda legăturilor sale umane, spirituale și economice.
Pe fondul problemelor zilnice de trai și al speranțelor de reușită în altă parte, așezarea a fost
depopulată până la sfârșitul anilor 1970. Locuitorii s-au împrăștiat în localitățile învecinate, iar
urmașii lor în toată lumea largă. Mediul lor cândva omogen, lumea lor centrată pe natură, se
perpetuează ca o imagine care se estompează progresiv în memoria comunității.
Expoziția comemorează această lume pierdută prin obiecte, fotografii de arhivă și un film
documentar. Comemorează oamenii care au dus o viață de muncă ordonată și cinstită în
Cărpinenii între 1935 și 1996.
Expoziția a fost organizată de Dr. István Kinda.
Este greu de crezut, dar adevărat, că în prima jumătate a secolului XX, în satele din Ghimeș s-au format grupuri asemănătoare popoarelor nomade. În Lunca de Jos, Lunca de Sus și Valea Rece, ei și-au vândut casele, hambarele și celelalte bunuri care nu puteau fi transportate cu căruța, și au luat-o la drum, în căutare de pământuri noi. Pentru că la acea vreme în Ghimeș doar ceangăii se înmulțeau puternic, nu și pământul.
În locul unde până și domnii obișnuiau să meargă la vânătoare doar pe vreme frumoasă, la
confluența Munților Ciucului cu Munții Nemira, la 10 kilometri mai sus de Estelnic, unde apele
deja curg spre Moldova – primul colonist a sosit acolo în 1935, urmat de familia sa. În mai puțin de un deceniu, locul s-a transformat într-o mică lume a cătunelor, cu familii tinere, pline de viață și cu o mulțime de copii, iar apoi într-un sat cu cod poștal. Înfloritoarea Csángótelep (Colonia Ceangăilor) – sau cum o numea lumea exterioară, Gyertyános (Cărpinenii) – s-a dovedit însă efemeră, în ciuda legăturilor sale umane, spirituale și economice.
Pe fondul problemelor zilnice de trai și al speranțelor de reușită în altă parte, așezarea a fost
depopulată până la sfârșitul anilor 1970. Locuitorii s-au împrăștiat în localitățile învecinate, iar
urmașii lor în toată lumea largă. Mediul lor cândva omogen, lumea lor centrată pe natură, se
perpetuează ca o imagine care se estompează progresiv în memoria comunității.
Expoziția comemorează această lume pierdută prin obiecte, fotografii de arhivă și un film
documentar. Comemorează oamenii care au dus o viață de muncă ordonată și cinstită în
Cărpinenii între 1935 și 1996.
Expoziția a fost organizată de Dr. István Kinda.
