Negura zorilor deasupra lacului


Retrăiesc şi acum experienţa acelei dimineţi de neuitat: între orele șapte-șapte şi jumătate am ajuns pe creastă, m-am oprit într-o zonă despădurită şi am privit în vale, de unde negura zorilor se ridica în rotocoale grele. După câteva minute, lacul a început să strălucească în lumina soarelui cu timiditate unei nimfe, amintindu-mi de tablourile marilor maeştri.  M-am încărcat de energie admirând răsăritul, apoi, în liniştea dimineţii,  mi-am savurat sendvișul cu omletă și am pornit înapoi spre lume, spre noi experiențe.

Desigur, pentru a vedea această față a lacului Sfânta Ana trebuie să faci câteva sacrificii: să te trezeşti cu noaptea în cap, să iei trenul, să cobori la Bixad și să te aventurezi spre coama muntelui Ciomad când lumina dimineţii abia mijeşte şi să ajungi pe culme înainte ca soarele să se înalţe deasupra lacului.

Zeci de ani am continuat să vizitez lacul şi, bineînţeles, Tinovul Mohoş, de neomis dacă treci prin zonă, însă n-am mai străbătut drumul pe jos, ci cu maşina. Dar imaginile mi-au rămas întipărite în minte, iar dacă mă opresc pe malul apei și închid ochii mi se pare că aud freamătul  taberelor cu corturi de odinioară  şi glasurile prietenilor care mă cheamă: Jenő, hai să găteşti sau să speli vasele!

De când zona a fost declarată  rezervație naturală nu se mai poate campa pe mal, iar, în cel mai bun caz, poţi face o plimbare în jurul lacului. Cu mare atenţie, însă, pentru că oricând poate apărea din pădure un urs periculos, „răsfăţat” de noi, oamenii. Dar, acea senzaţie de neegalat pe care ţi-o dă negura zorilor ridicându-se în rotocoale grele peste lac este de neuitat şi poate fi trăită de oricine. 

Csinta Samu

Alte sugestii

Aventura mea de toamnă
Panorama de pe podul de piatră
Bicfalău: bogăție peste veacuri
Balaton de Covasna
Cetatea Ciocaş