Panorama de pe podul de piatră

Înaintăm încet, cărând în spate sacii negri de plastic în care adunăm gunoiul de pe marginea drumului. Între timp o ascult cu plăcere pe partenera mea de lucru, o fetiță de zece ani, care enunţă, într-un stil propriu,  cele învățate acasă despre protecția mediului. Argumentele de tipul „ce-i bine şi ce  nu-i bine să facem” sunt dezvoltate într-o manieră proprie, inocentă şi pe înțelesul tuturor,  ca în povești,  unde binele și răul, frumosul și urâtul se separă în mod evident.

După curbă apare podul de piatră recent reabilitat. A fost construit pe la sfârșitul anilor 1880 de comunitatea locală din Sâncrai, pentru a facilita accesul animalelor şi căruţelor spre teritoriile cunoscute astăzi sub numele Câmpul Benedek. Străluceşte în lumina soarelui, iar înălțimea de zece metri oferă o perspectivă până la linia orizontului, dincolo de care putem vedea doar dacă recurgem la imaginaţie şi memorie.

Csinta Samu