Satul natal al turnătorului de tun

Poarta de nord-est al județului Covasna. Drumul care trece prin Brețcu, la 16 kilometri de Târgu Secuiesc, care leagă Transilvania de Moldova, a fost folosit deja de romani și încă de atunci pe acesta se realizază transportul de mărfuri între cele două regiuni. Prima mențiune scrisă despre această așezare se găsește în Registrul papal al dijmei din 1332-1337, în 1426 regele Sigismund a ridicat la rangul de oraș de câmp de frontieră, dar în 1888 Brețcu și-a pierdut statutul de oraș și a devenit comună mare. 

Cel mai cunoscut „brand” al așezării este Áron Gábor, legendarul maior de artilerie din Trei Scaune din Revoluția din 1848-49, legendarul turnător de tunuri. O statuie a marelui nativ al satului poate fi văzută în centrul așezării, iar casa memorială și sediul fundației care îi poartă numele se află lângă strada principală, la nr. 89. Pe clădirea construită în locul casei natală o placă comemorativă menționează momentul istoric. Lângă intrarea în clopotnița bisericii Sfântul Nicolae din centrul localității se află picturile în relief ale lui József Bem și Sándor Petőfi, care au fost amplasate în 1999, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la întâlnirea lor.

Lângă drumul de la Brețcu spre Pasul Oituz, în cea mai îndepărtată parte a Ungariei istorice, încă există obeliscul clasic în memoria reginei Elisabeta a Ungariei, ridicat în 1899 de către Institutul Regal de Arhitectură al Ungariei din Sfântu Gheorghe, pe baza proiectului inginerului șef Győző Gyárfás din Leț. În 1998, cu ocazia celei de-a 100-lea aniversări a decesului reginei, Fundația Gábor Áron a pus pe monumentul deteriorat în 1916 o inscripție nouă.

Csinta Samu