Tărâmul zânelor


Eram mică atunci când părinţii au hotărât, cu prilejul unei sărbători familiale, ca următoarea excursie pe care o vom face să fie în Valea Zânelor din Covasna. Numele locului, pe care nu-l mai auzisem niciodată, m-a fascinat pe loc.

Fiind o persoană cu o imaginație bogată, împreună cu unchiul meu care era întotdeauna pregătit pentru noi aventuri şi dornic să îmi facă pe plac, am început să ne închipuim cum va fi călătoria. În imaginația mea, stăteam acolo, la intrarea într-o vale despărţită în două de o potecă, străjuită de ambele părţi de o pădure deasă de pini. Pentru a nu speria zânele, și, desigur, pentru a le putea vedea fără ca ele să ne observe, ne-am descălțat și am înaintat pas cu pas, furişându-ne după copacii aflaţi la marginea pădurii răcoroase, în care se  inflitra, din când în când, câte un fascicul de lumină. Deodată, unchiul meu şi-a pus degetul arătător la gură, iar eu am înțeles că de acum încolo va trebui să vorbim doar în şoaptă.

Tocmai ne ascunsesem după un copac, când deodată au apărut două zâne care fredonau încet o melodie.

Părul lor blond și ușor ondulat era plin cu margarete, iar rochiile lor albe și lungi până la glezne plateau ușor în timp ce se îndreptau spre pârâu pentru a umple ulcioarele cu apă. După ce s-au îndepărtat şi nu le-am mai văzut, unchiul meu a început să-mi povestească legenda uneia dintre cele mai frumoase pământece – Ileana Cosânzeana, despre care se spune că ar fi trăit în Valea Zânelor din staţiunea Covasna.

Fazakas Csoma Szidónia

Alte sugestii

Bicfalău: bogăție peste veacuri
Balaton de Covasna
Cetatea Ciocaş
Ziua mea de naștere
Varietatea munţilor Bodoc