Zona Întorsura Buzăului, zona vămii

Până la tratatele internaționale care au pus capăt Primului Război Mondial, zona vămii a traseului spre sudul României era cunoscută sub numele de Buzăul Ardelean. Împreună cu Țara Bârsei, aceasta făcea parte din Ținutul Secuiesc și era în mare parte proprietatea familiilor contelui Mikes și contelui Béldi, care dețineau aproape 35.000 de holde. Astăzi este granița cea mai îndepărtată a zonei lingvistice maghiară și, deoarece nu este neobișnuit să se atingă minus 30 de grade Celsius în timpul iernii, este cunoscută și sub numele de Mica Siberie.

După 1918, lcalitatea Buzăul Ardelean a fost împărțită în comunele Întorsura Buzăului, Vama Buzăului și Sita Buzăului, iar în 1968 Întorsura Buzăului, situat la 40 km sud-est de Sfântu Gheorghe, a primit statutul de oraș prin anexarea localităților Brădet, Floroaia Mare, Floroaia Mică și Scrădoasa. Cel mai vechi reper arhitectural al său este Biserica Ortodoxă Sfântul Gheorghe, din 1840, care a înlocuit o biserică de lemn construită în 1753 –, în  biserica din  Floroaia Mare se pot vedea mai multe icoane pictate pe lemn din secolul al XIX-lea.

De-a lungul Râului Buzăului, la sud-est se află situl arheologic mult pomenit Sita Buzăului, unde a fost găsit așezământul omului paleolitic. În partea de nord-est a bazinului, satul Barcani este locul unde la sfârșitul anilor 1800 s-a înființat fabrica de sticlă din Crasna, și care conform folclorului a primit denumirea din cuvântul borcan, fiind singurul tip de sticlă produs în sat.

Csinta Samu