Biserica reformată fortificată din Sfântu Gheorghe

Stilul gotic târziu al bisericii a fost cel mai probabil definitivat în 1547 când patronul acesteia, Pál Daczó, a reconstruit-o pe cheltuiala sa. Iniţial lăcaşul de cult era înconjurat de două inele de fortificații cu două turnuri de apărare și servea ca loc de adăpost în timpul atacurilor tătarilor. Zidul exterior a fost dărâmat de către parohie în 1786, şi din pietrele sale a fost construită – la porunca împăratului Iosif al II-lea – clădirea destinată şcolii germane, care este aşezată lângă clopotniţă şi serveşte actualmente ca locuinţă de cantor. 
Biserica a fost adeseori deteriorată de şirul de cutremure care au zguduit-o. 
În holul bisericii-fortăreţe găsim mormântul mai multor personalităţi remarcabile, legate într-un fel sau altul de istoria oraşului Sfântu Gheorghe. Aici se odihneşte - printre altele - Császár Bálint şi Gödri Ferenc primari, József Málik, redactorul-fondator al cotidianului Székely Nemzet (Naţiunea Secuiască). Tot aici a fost reînălţat obeliscul lui Váradi József şi Bartalis Ferenc, martiri ai revoluţiei din 1848. 
Zidul dinspre cimitir este înconjurat de nenumăraţi stâlpi funerari de lemn sculptat. Primul a fost ridicat în 1983 de către absolvenţii din 1943 ai Liceului Mikó. De atunci numărul acestor monumente funerare a crescut la peste şaptezeci, păstrând amintirea elevilor şi profesorilor decedaţi ai Colegiului Secuiesc Mikó (Székely Mikó Kollégium).