Mănăstiri

Călugării franciscani, în spiritul Sfântului Francisc de Assisi, acceptă întreaga realitate creată- inclusiv pe frații, surorile lor și pe ei înșiși - ca pe un dar de la Dumnezeu. Pentru ei, viața fraternă nu este o teorie sau o ideologie, ci un mod concret de a trăi, în care învață să iubească, să se sacrifice, să se dăruiască și să împărtășească ceea ce au, fără a se considera vreodată superiori semenilor lor. 🙏🤲 Membrii Ordinului Fraților Minori, fondat de Sfântul Francisc în 1209, au ajuns în Transilvania prin Germania și Ungaria, între anii 1240-1250, stabilindu-se mai întâi la Banská Bystrica, Sibiu și Târgu Mureș. Primii călugări franciscani au sosit la Esztergom în anul 1677. În partea de sus a localității Estelnic exista deja o capelă dedicată Sfântului Gheorghe, lângă care a fost construită o mănăstire din lemn. Aceasta a fost binecuvântată în data de 1 octombrie 1690. Biserica de lângă mănăstire a fost construită între anii 1710-1729, folosindu-se elemente din vechea capelă - probabil sanctuarul bisericii. Mănăstirea de piatră a fost finalizată în anul 1750. ⛪  În noaptea de 23 decembrie 1921, mănăstirea și biserica au fost distruse de un incendiu. Aproape totul a fost mistuit de flăcări. În 1926, în locul mănăstirii a fost construită o biserică-școală, unde se țineau cursuri în timpul săptămânii iar duminica se oficiau slujbe. ✏️🙏🏻 📿 Un alt capitol trist din viața mănăstirii - nu doar a celei din Estelnic - a avut loc în noaptea de 20 august 1951, când frații care locuiau acolo au fost deportați la mănăstirea din Radna, la ordinul Partidului Comunist Român.  Din vechea mănăstire, în forma sa originală, se mai păstrează doar sacristia dublă, dulapul încastrat în perete, dulapul ornamentat al sacristiei, pereții mai puțin spectaculoși ai aripii estice și grinda sculptată care confirmă anul întemeierii. Vă invităm să vizitați mănăstirea franciscană din Estelnic! Fratele Szilveszter va fi bucuros să vă povestească despre mănăstirea recent renovată, biserica și despre vocația lor.  📍 Pentru vizitare este necesară programarea prealabilă. 📆 Pe lângă Estelnic, mai puteți vizita mănăstiri franciscane în Transilvania, în localitățile: Brașov, Șumuleu-Ciuc, Dej, Deva, Lăzarea, Căpleni, Cluj-Napoca, Sebeș și Odorheiu Secuiesc.

Biserica Mănăstirii cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” şi „Sfinţii Români” este construită din zid în perioada 1992-2002. Complexul monahal cuprinde o biserică, un altar de vară şi clădirea chiliilor. Piatra de temelie a bisericii a fost pusă de Preasfinţitul Serafim Joantă, atunci episcop vicar la Sibiu, în anul 1992. Pictura murală a fost executată de pictorul Ovidiu Preotescu, ucenic al pr. Sofian Boghiu şi terminată în anul 2002. În anul 2000, a fost terminată construcţia chiliilor şi a gospodăriilor anexe.  În anul 2002, biserica mănăstirii a fost sfinţită de PS Ioan, de Preasfinţitul Serafim Joantă, Mitropolit al Germaniei, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi credincioşi din toată zona.  În anul 2001, s-a înfiinţat „Asociaţia de binefacere Sf. Iustina” şi a început construirea unei clădiri destinată să adăpostească copiii abandonaţi, care s-a dat în folosinţă în anul 2003, când au fost aduse, de la Orfelinatul din Braşov, 10 fetiţe cu vârste între 3-10 luni.  În 2004, a fost construit un gard din lemn ce împrejmuieşte mănăstirea; în anul 2007, s-a construit o clădire, pentru pangar, din lemn. Primul preot care a slujit în Sfânta biserică a fost preotul Gheorghe Moldovan din Prejmer. Sursă text: http://www.episcopiacvhr.ro/manastiri-si-schituri/manastirea-marcus/ 

Mănăstirea cu hramul „Schimbarea la Față” a luat fiinţă în anul 1997, la iniţiativa preotului paroh Florin Tohănean şi a familiei Maria și Gheorghe Muscalu, care au donat o parte de pământ, unde s-a construit mănăstirea, având binecuvântarea Preasfinţitului Ioan Selejan. Meşterii satului au construit biserica din lemn în formă de navă şi un corp de chilii din material lemnos. În toamna anului 2000, Preasfinţitul Ioan a dat binecuvântare părintelui duhovnic Ghenadie Trif, având metania în mănăstirea Frăsinei-Vâlcea, să întemeieze pe aceste meleaguri o mănăstire de maici cu viaţă de obşte.  În anul 2002, Preasfinţitul Ioan pune piatra de temelie pentru o biserică din cărămidă. Prima slujbă în această biserică s-a săvârşit în luna decembrie a anului 2004. Biserica este construită pe un plan triconic, cu o singură turlă, cea a Pantocratorului. Absidele laterale şi cea din Sfântul Altar sunt în formă de emisferă. Pridvorul este deschis, format din trei arce, dintre care cel central este accentuat. Iconostasul este sculptat în lemn de tei. Icoanele împărăteşti sunt pictate în stil bizantin, având fondul de aur. În toamna anului 2007, s-au început lucrările de pictură în frescă în stil neobizantin, fiind executate de pictorul zugrav bisericesc Vasile Buzuloi, autorizat cu calificativul categoria I. În primăvara anului 2005, s-au început lucrările pentru un corp de chilii proiectat pe mai multe nivele. Corpul de chilii în formăparalelipipedică are în extremitatea lui nordică un paraclis de iarnă orientat spre răsărit, perpendicular pe axa bisericii mari. Accesul în corpul de chilii se face direct din exterior, pridvorul deschis urmând a se amenaja. Biserica mare, corpul de chilii şi paraclisul au şarpanta din lemn de răşinoase, iar acoperişul este executat din tablă de cupru. În luna aprilie a anului 2008, au fost aduse trei clopote de calibru 450, 260 și 185 kg, turnate în Austria. În anul 2009, au început lucrările la clopotniţă. În fiecare an, mănăstirea este loc de pelerinaj pentru numeroşii credincioşi din judeţele Covasna, Braşov, Buzău şi din întreaga ţară, în special la sărbătoarea hramului „Schimbarea la Faţă”.  Sursă text: http://www.episcopiacvhr.ro/manastiri-si-schituri/manastirea-sita-buzaului/ 

Mănăstirea „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, din Valea Mare, judeţul  Covasna, a fost înfiinţată în anul 1998, anul în care pr. Avram Gheorghe primeşte aprobarea de transfer de la Mănăstirea Dervent, din Episcopia Tomisului, în Episcopia Covasnei şi Harghitei. În Duminica Sfinţilor Români, se oficiază prima slujbă la faţa locului de către părintele episcop Ioan.  Preasfinţitul Episcop Ioan Selejan sfinţeşte în 10 septembrie 2000, locul destinat construirii viitoarei mănăstiri. Prima construcţie din Ansamblul mănăstiresc de la Valea Mare este bisericuţa din lemn, construită în stil maramureşean.  În anul 2000, încep lucrările de fundaţie pentru celelalte corpuri de clădiri prevăzute în proiectul elaborat de arhitecţii Dan Corneliu şi Teodor Ioan: corpul de chilii, trapeza şi arhondaricul; paraclisul de iarnă şi biserica mare, lucrări care vor fi finalizate în cea mai mare parte în 2004. În perioada 2004-2009, cu sprijinul credincioşilor din zonă, a Patriarhiei Române şi a Ministerului Culturii şi Cultelor, cu osteneala vieţuitorilor şi a părintelui stareţ, sub supravegherea şi îndrumarea Preasfinţitului Ioan, continuă lucrările de construcţii şi finisaje: faţadele exterioare a noilor clădiri, se montează marmură în biserica mare; se fac lucrări privind instalaţia electrică, sanitară şi termică, se execută pietruirea aleilor şi a căilor de acces la biserică; amenajarea chiliilor destinate obştei şi arhondaricului destinat credincioşilor pelerini, amenajarea a două heleşteie şi a altor anexe gospodăreşti. Între anii 2008-2009, se execută lucrările de pictură la Paraclisul cu hramul Sf.  Gheorghe, pictură frescă în stil bizantin, iar în luna iunie 2009, începe pictura în biserica mare, cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul. Obştea mănăstirii este formată din 6 vieţuitori, condusă de părintele stareţ Ilie Bularca. Cele trei altare: bisericuţa din lemn, paraclisul de iarnă şi biserica mare sunt destinate săvârşirii Sfintelor Taine şi a Ierurgiilor, conform obiceiurilor şi rânduielilor mănăstireşti. Monahii împletesc munca cu rugăciunea. Sursă text: http://www.episcopiacvhr.ro/manastiri-si-schituri/manastirea-valea-mare/