Linia Bazarului

În 1867, în interesul urbanizării crescânde și în spiritul Monarhiei, Consiliul orășenesc Sfântu Gheorghe a hotărât ca pe latura nordică a pieței centrale, viitorul Parc Elisabeta, realizat între 1880 și 1893, să se construiască o „casă de vânzători” sau „bazar” cu un etaj, destinată unei hale de târg pentru industria mică. În 1893, un ceasornicar din Budapesta numit Müller, a instalat un orologiu în turnul romantic al clădirii neoclasice, care a fost ridicată între 1869 și 1872. Cu toate acestea, industriașii din oraș nu au primit cu entuziasm unanim această inovație și, deși parterul a fost ocupat în curând, au fost reținuți în a folosi primul etaj. Astfel, începând cu 1874, spațiile valoroase au fost folosite de către oraș ca școală superioară de fete, iar apoi în 1878 a fost transformat într-o școală civică de fete.

După schimbarea administrației, începând cu 1923, timp de aproximativ o jumătate de secol, etajul clădirii a fost folosit ca tribunal județean. Mult mai târziu, din 1978 până în prezent, pe acelaș etaj a fost înființată galeria de artă care poartă numele lui Jenő Gyárfás, în timp ce, în urmă cu câțiva ani, în sălile de colț de la parter a fost amenajată Spațiul Expozițional de Artă Contemporană Magma. Astăzi, unele dintre încăperile de la parterul bazarului sunt cafenele și pub-uri populare, care atrag pe cei care vor să se bucure de o întrevedere plăcută.

Csinta Samu