Biserica și mănăstirea franciscană

Pe creasta dealului Sfântul Mihail, care se întinde până în lunca cuprinsă între Lemnia şi Mereni (partea nordestică a ţinutului Trei Scaune), există o biserică-fortăreaţă înconjurată de ziduri înalte. A fost construită spre a servi nevoile religioase ale locuitorilor celor două sate. În mijlocul curţii împrejmuite de un zid cu formă ovală s-a construit o biserică fără turn, având un singur naos, pe la sfârşitul secolului al XV-lea, începutul secolului al XVI-lea, în locul unei biserici zidite mai demult. Clădirea construită în stil gotic a fost refăcută de mai multe ori în cursul secolelor, dar există până astăzi evidenţe arhitecturale care s-au păstrat din acea perioadă, cum ar fi: pietrele gotice care susţin coloanele peretelui exterior, precum şi cornişa cioplită a bazei clădirii. Tot din această perioadă datează şi inscripţia arcului de triumf: „Olimu erat Scriptum 1510”. Cea mai semnificativă reconstruire datează din anul 1777. Atunci a căpătat biserica forma barocă finală. Clopotul - turn al peretelui estic a fost decorat cu o cupolă caracteristică stilului arhitectural baroc. În partea nordică şi sudică, biserica este fortificată cu turnuri în formă de semicerc, fiind alcătuite din mai multe nivele. Dinspre curte,în zidul bisericii, se deschid creneluri aşezate la o distanţă regulată unul faţă de celălalt. Este posibil, ca zidul fortăreţei să fi fost construit mai demult, înainte de reconstrucţia din 1777. Biserica poate fi vizitată după programare prealabilă, la numărul de telefon 0746-235285.

Mănăstirea cu hramul „Schimbarea la Față” a luat fiinţă în anul 1997, la iniţiativa preotului paroh Florin Tohănean şi a familiei Maria și Gheorghe Muscalu, care au donat o parte de pământ, unde s-a construit mănăstirea, având binecuvântarea Preasfinţitului Ioan Selejan. Meşterii satului au construit biserica din lemn în formă de navă şi un corp de chilii din material lemnos. În toamna anului 2000, Preasfinţitul Ioan a dat binecuvântare părintelui duhovnic Ghenadie Trif, având metania în mănăstirea Frăsinei-Vâlcea, să întemeieze pe aceste meleaguri o mănăstire de maici cu viaţă de obşte.  În anul 2002, Preasfinţitul Ioan pune piatra de temelie pentru o biserică din cărămidă. Prima slujbă în această biserică s-a săvârşit în luna decembrie a anului 2004. Biserica este construită pe un plan triconic, cu o singură turlă, cea a Pantocratorului. Absidele laterale şi cea din Sfântul Altar sunt în formă de emisferă. Pridvorul este deschis, format din trei arce, dintre care cel central este accentuat. Iconostasul este sculptat în lemn de tei. Icoanele împărăteşti sunt pictate în stil bizantin, având fondul de aur. În toamna anului 2007, s-au început lucrările de pictură în frescă în stil neobizantin, fiind executate de pictorul zugrav bisericesc Vasile Buzuloi, autorizat cu calificativul categoria I. În primăvara anului 2005, s-au început lucrările pentru un corp de chilii proiectat pe mai multe nivele. Corpul de chilii în formăparalelipipedică are în extremitatea lui nordică un paraclis de iarnă orientat spre răsărit, perpendicular pe axa bisericii mari. Accesul în corpul de chilii se face direct din exterior, pridvorul deschis urmând a se amenaja. Biserica mare, corpul de chilii şi paraclisul au şarpanta din lemn de răşinoase, iar acoperişul este executat din tablă de cupru. În luna aprilie a anului 2008, au fost aduse trei clopote de calibru 450, 260 și 185 kg, turnate în Austria. În anul 2009, au început lucrările la clopotniţă. În fiecare an, mănăstirea este loc de pelerinaj pentru numeroşii credincioşi din judeţele Covasna, Braşov, Buzău şi din întreaga ţară, în special la sărbătoarea hramului „Schimbarea la Faţă”.  Sursă text: http://www.episcopiacvhr.ro/manastiri-si-schituri/manastirea-sita-buzaului/ 

Biserica Mănăstirii cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” şi „Sfinţii Români” este construită din zid în perioada 1992-2002. Complexul monahal cuprinde o biserică, un altar de vară şi clădirea chiliilor. Piatra de temelie a bisericii a fost pusă de Preasfinţitul Serafim Joantă, atunci episcop vicar la Sibiu, în anul 1992. Pictura murală a fost executată de pictorul Ovidiu Preotescu, ucenic al pr. Sofian Boghiu şi terminată în anul 2002. În anul 2000, a fost terminată construcţia chiliilor şi a gospodăriilor anexe.  În anul 2002, biserica mănăstirii a fost sfinţită de PS Ioan, de Preasfinţitul Serafim Joantă, Mitropolit al Germaniei, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi credincioşi din toată zona.  În anul 2001, s-a înfiinţat „Asociaţia de binefacere Sf. Iustina” şi a început construirea unei clădiri destinată să adăpostească copiii abandonaţi, care s-a dat în folosinţă în anul 2003, când au fost aduse, de la Orfelinatul din Braşov, 10 fetiţe cu vârste între 3-10 luni.  În 2004, a fost construit un gard din lemn ce împrejmuieşte mănăstirea; în anul 2007, s-a construit o clădire, pentru pangar, din lemn. Primul preot care a slujit în Sfânta biserică a fost preotul Gheorghe Moldovan din Prejmer. Sursă text: http://www.episcopiacvhr.ro/manastiri-si-schituri/manastirea-marcus/ 

Mănăstirea „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, din Valea Mare, judeţul  Covasna, a fost înfiinţată în anul 1998, anul în care pr. Avram Gheorghe primeşte aprobarea de transfer de la Mănăstirea Dervent, din Episcopia Tomisului, în Episcopia Covasnei şi Harghitei. În Duminica Sfinţilor Români, se oficiază prima slujbă la faţa locului de către părintele episcop Ioan.  Preasfinţitul Episcop Ioan Selejan sfinţeşte în 10 septembrie 2000, locul destinat construirii viitoarei mănăstiri. Prima construcţie din Ansamblul mănăstiresc de la Valea Mare este bisericuţa din lemn, construită în stil maramureşean.  În anul 2000, încep lucrările de fundaţie pentru celelalte corpuri de clădiri prevăzute în proiectul elaborat de arhitecţii Dan Corneliu şi Teodor Ioan: corpul de chilii, trapeza şi arhondaricul; paraclisul de iarnă şi biserica mare, lucrări care vor fi finalizate în cea mai mare parte în 2004. În perioada 2004-2009, cu sprijinul credincioşilor din zonă, a Patriarhiei Române şi a Ministerului Culturii şi Cultelor, cu osteneala vieţuitorilor şi a părintelui stareţ, sub supravegherea şi îndrumarea Preasfinţitului Ioan, continuă lucrările de construcţii şi finisaje: faţadele exterioare a noilor clădiri, se montează marmură în biserica mare; se fac lucrări privind instalaţia electrică, sanitară şi termică, se execută pietruirea aleilor şi a căilor de acces la biserică; amenajarea chiliilor destinate obştei şi arhondaricului destinat credincioşilor pelerini, amenajarea a două heleşteie şi a altor anexe gospodăreşti. Între anii 2008-2009, se execută lucrările de pictură la Paraclisul cu hramul Sf.  Gheorghe, pictură frescă în stil bizantin, iar în luna iunie 2009, începe pictura în biserica mare, cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul. Obştea mănăstirii este formată din 6 vieţuitori, condusă de părintele stareţ Ilie Bularca. Cele trei altare: bisericuţa din lemn, paraclisul de iarnă şi biserica mare sunt destinate săvârşirii Sfintelor Taine şi a Ierurgiilor, conform obiceiurilor şi rânduielilor mănăstireşti. Monahii împletesc munca cu rugăciunea. Sursă text: http://www.episcopiacvhr.ro/manastiri-si-schituri/manastirea-valea-mare/ 

Biserica de piatră a așezării se crede că a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea.  În secolul al XV-lea era înconjurat de un zid. Între 1791 și 1797, turnul din interiorul zidului a fost reconstruit, dar, din păcate, s-a prăbușit în 1798.  În 1802, biserica a fost avariată de un cutremur, ceea ce a dus la modificări majore. În 1806, sanctuarul a fost demolat, inclusiv arcul de triumf, și reconstruit ca o extensie dreaptă spre est. În 1818, ușa sudică a fost zidită și a fost construit coridorul sudic de intrare, precum și scările exterioare de pe latura de est.  În 1864, acoperișul a fost complet înlocuit. În 1912, zidul a fost demolat, iar între 1914 și 1922 a fost construit un nou turn, atașat la coridorul sudic de intrare. În 1977, biserica a fost din nou avariată de un cutremur. Atunci când au fost îndepărtate resturile cutremurului, a fost găsită o inscripție în scriere runică pe partea interioară a zidului de vest și o inscripție latină în alfabet gotic de-a lungul laturilor de vest și de nord, care datează din secolele XV-XVI. Inscripția conține multe așa-numite ligaturi, care au dus la mai multe interpretări posibile de-a lungul timpului. Au fost unii care s-au gândit să găsească în ea cuvântul „Dánok”, iar conform lui Bálint Mike și Ferenc Kósa este formulată propoziția ”István Kádár se roagă stăpânului său, a Dumnezeului său”, iar Márta Zomorainé Cseh interpretează în următorul fel: „Dă-i dimineața chipul tău lui Dumnezeu, dulce femeie”. În ceea ce privește tehnica, personajele au fost răzuite, răzuite și pictate, sau pur și simplu pictate pe perete. Inscripția latină cu litere gotice se traduce astfel: „acoperișul și bolta bisericii Sfânta Ecaterina în anul Domnului nostru 1526, începute, construite și terminate de zidarul șef Omelh la 29 septembrie”. Dintre mobilierul interior al bisericii trebuie amintite masa Domnului din 1765, realizată în atelierul de tâmplărie al lui Gregorius Rösler din Bunești, ca o donație a lui Miklós Péter din Dalnic, și coroana amvonului, a cărei cea mai veche inscripție datează din 1779. Băncile pictate și băncile de la amvon sunt opera lui Katalin Hervai și József Mike. Parohia deține trei clopote. Prima a fost turnată în 1530, apoi refăcută în 1799 la Brașov, în atelierul maestrului Andrásofszki. Pe inscripție se poate citi: „În anul 1530 am fost o inscripție nouă si rară, până în 1798. În Dalnic m-am prăbușit împreună cu turn, în 1799 m-am înnoit la Brașov.” Cel de-al doilea clopot a fost turnat în 1926 la fabrica Schilling și Latterman din Turingia. Pe inscripție se poate citi: „Iau clopotul meu anterior, mă rog pentru pace, îi chem pe cei vii să trăiască, mă rog pentru cei morți. Turnat din donațiile congregației reformate din Dalnic din 1926.” Cel mai tânăr clopot al nostru a fost turnat în 1995 la Târgu Mureș. Pe inscripție scrie: „Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?” (Romani 8, 31). Turnat de Rácz Sándor și fiii, M.VÁSÁRHELY (Târgu Mureș)” Pe baza unei programări prealabile biserica poate fi vizitată de către grupuri și în afara orelor de vizitare!

În locul monumentului se afla o veche biserică romanică, reconstruită la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea în stil gotic. Actuala biserică a fost ridicată între anii 1782-1785. Biserica s-a remarcat printr-un sistem de fortificare dublu, dar astăzi puteți admira doar zidul de apărare exterior, din cel interior rămânând doar câteva vestigii. Originile timpurii ale zidului sunt evidențiate de gurile de păcură acoperite cu bolte de cărămidă, care se deschid din coridorul defensiv. Priveliștea vă oferă o panoramă de neratat, de aici putându-se vedea nu doar satul, ci și o mare parte din regiune și din Țara Bârsei. Informație utilă: Pentru vizitare aveți nevoie de programare prealabilă.

⛪ Stilul gotic târziu al bisericii a fost cel mai probabil definitivat în 1547 când patronul acesteia, Pál Daczó, a reconstruit-o pe cheltuiala sa. Iniţial lăcaşul de cult era înconjurat de două inele de fortificații cu două turnuri de apărare și servea ca loc de adăpost în timpul atacurilor tătarilor. Zidul exterior a fost dărâmat de către parohie în 1786, şi din pietrele sale a fost construită – la porunca împăratului Iosif al II-lea – clădirea destinată şcolii germane, care este aşezată lângă clopotniţă şi serveşte actualmente ca locuinţă de cantor. Biserica a fost adeseori deteriorată de şirul de cutremure care au zguduit-o. În holul bisericii-fortăreţe găsim mormântul mai multor personalităţi remarcabile, legate într-un fel sau altul de istoria oraşului Sfântu Gheorghe. Aici se odihneşte - printre altele - Császár Bálint şi Gödri Ferenc primari, József Málik, redactorul-fondator al cotidianului Székely Nemzet (Naţiunea Secuiască). Tot aici a fost reînălţat obeliscul lui Váradi József şi Bartalis Ferenc, martiri ai revoluţiei din 1848. Zidul dinspre cimitir este înconjurat de nenumăraţi stâlpi funerari de lemn sculptat. Primul a fost ridicat în 1983 de către absolvenţii din 1943 ai Liceului Mikó. De atunci numărul acestor monumente funerare a crescut la peste şaptezeci, păstrând amintirea elevilor şi profesorilor decedaţi ai Colegiului Secuiesc Mikó (Székely Mikó Kollégium). 📌 Pentru turul complet al bisericii, este nevoie de programare prealabilă prin telefon!

Biserica fortificată, construită în a doua jumătate a secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, vă oferă o experiență aparte, fiind înconjurată de un zid înalt de cinci metri, protejat de două bastioane și un bastion de poartă. În timpul restaurării a fost descoperită și o pictură murală, reprezentând legenda Sfântului Ladislau. Plimbându-vă pe coridorul de lemn reconstruit, cunoscut și sub numele de drum de strajă, puteți privi în exterior prin gurile de tragere. În bastioane, pe lângă expozițiile de istorie locală și cele de istorie religioasă, puteți viziona și expoziția dedicată colecționarului de folclor secuiesc, Kriza János, născut în această localitate. Informație utilă: Pentru vizitare aveți nevoie de programare prealabilă.

⛪ Una din cele mai valoroase biserici din județul Covasna e biserica fortificată Romano-Catholică din Ghelinţa, avându-l ca patron pe Sfântul Emeric. Datând din secolul al XIII-lea, biserica păstrează amprentele mai multor stiluri arhitecturale: romanic, gotic, renascentist și baroc. Frescele narative care prezintă legenda Sfântului Ladislau în lupta împotriva cumanilor, sunt datate de prin secolele XIV–XV şi sunt considerate printre cele mai bine conservate fresce din Transilvania. Printre cele mai vechi şi mai valoroase elemente ale bisericii se numără o cristelniță multiseculară, precum şi tavanul casetat din lemn compus din 103 de casete pictate unic, unele datând chiar din anul 1629. ❗️ Biserica nu are program de vizitare, prin urmare sunteți rugați să vă anunțați vizita prin telefon cu cel puțin o oră înainte de sosire.