Locații

Biserica fortificată, construită în a doua jumătate a secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, vă oferă o experiență aparte, fiind înconjurată de un zid înalt de cinci metri, protejat de două bastioane și un bastion de poartă. În timpul restaurării a fost descoperită și o pictură murală, reprezentând legenda Sfântului Ladislau. Plimbându-vă pe coridorul de lemn reconstruit, cunoscut și sub numele de drum de strajă, puteți privi în exterior prin gurile de tragere. În bastioane, pe lângă expozițiile de istorie locală și cele de istorie religioasă, puteți viziona și expoziția dedicată colecționarului de folclor secuiesc, Kriza János, născut în această localitate. Informație utilă: Pentru vizitare aveți nevoie de programare prealabilă.

Puteți găsi ușor Biserica fortificată reformată din Zăbala, deoarece se află de-a lungul străzii principale. Este un monument caracteristic al arhitecturii gotice târzii din Transilvania, din secolul al XV-lea.  Se presupune că biserica datează din era arpadiană şi a fost reconstruită după cutremurul devastator din 1473. În 1753, biserica a fost extinsă și remodelată, atunci când a căpătat forma actuală. Se poate admira tavanul casetat şi pictat cu ornamente florale, în stilul Renaşterii. Modelele casetelor nu se repetă, în general sunt modele cu buchete de flori mari simetrice, aşezate în vaze. Veți putea observa o singură casetă a tavanului ornamentată cu figuri de animale: pe aceasta apare o acvilă cu două capete, iar sub ea se află şerpi încolăciţi. O curiozitate aparte a sanctuarului o constituie pietrele consolă reprezentând capete de bărbaţi, ceea ce indică existenţa de altădată a bolţii gotice cu nervuri în plasă.  Deasupra sacristiei, în câmpul zidului se pot observa fragmente de picturi murale cu motive populare în culoare neagră, ornamente în formă de vrejuri şi cu text, din secolul al XVIII-lea. După cutremurul din 1977, în partea sud-estică a sanctuarului a fost descoperit un tabernacol în stil gotic, iar în zidul nordic a ieşit la lumina zilei o uşă de sacristie, o sculptură în gresie, în stilul goticului târziu. Timp de secole, această biserică fortificată a avut şi un rol important de apărare. Zidul de apărare ce a înconjurat biserica a fost construit, probabil, în secolul al XV-lea şi, până în secolul al XVIII-lea, a fost înconjurat de un şanţ cu apă. Zidul, ce atingea odinioară o înălţime de 8 m, a fost dărâmat în 1838 până la înălţimea actuală. Pentru vizitare aveți nevoie de programare prealabilă. Plus Code: V5RP+RX Zabola 

⛪ Una din cele mai valoroase biserici din județul Covasna e biserica fortificată Romano-Catholică din Ghelinţa, avându-l ca patron pe Sfântul Emeric. Datând din secolul al XIII-lea, biserica păstrează amprentele mai multor stiluri arhitecturale: romanic, gotic, renascentist și baroc. Frescele narative care prezintă legenda Sfântului Ladislau în lupta împotriva cumanilor, sunt datate de prin secolele XIV–XV şi sunt considerate printre cele mai bine conservate fresce din Transilvania. Printre cele mai vechi şi mai valoroase elemente ale bisericii se numără o cristelniță multiseculară, precum şi tavanul casetat din lemn compus din 103 de casete pictate unic, unele datând chiar din anul 1629. ❗️ Biserica nu are program de vizitare, prin urmare sunteți rugați să vă anunțați vizita prin telefon cu cel puțin o oră înainte de sosire.

⛪ Admirați monumentala poartă secuiască ce împodobește intrarea în Parohia reformată, dar nu ratați nici comorile ascunse din interiorul bisericii, cum ar fi orga, picturile sau altarul. După vizitarea bisericii, puteți cunoaște viața, munca și moștenirea ce a lăsat în urma ei actrița și scriitoarea Ignácz Rózsa, născută în Covasna. Vizitați Camera memorială Ignácz Rózsa se află la casa parohială de lângă biserica reformată.

Biserica de piatră a așezării se crede că a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea.  În secolul al XV-lea era înconjurat de un zid. Între 1791 și 1797, turnul din interiorul zidului a fost reconstruit, dar, din păcate, s-a prăbușit în 1798.  În 1802, biserica a fost avariată de un cutremur, ceea ce a dus la modificări majore. În 1806, sanctuarul a fost demolat, inclusiv arcul de triumf, și reconstruit ca o extensie dreaptă spre est. În 1818, ușa sudică a fost zidită și a fost construit coridorul sudic de intrare, precum și scările exterioare de pe latura de est.  În 1864, acoperișul a fost complet înlocuit. În 1912, zidul a fost demolat, iar între 1914 și 1922 a fost construit un nou turn, atașat la coridorul sudic de intrare. În 1977, biserica a fost din nou avariată de un cutremur. Atunci când au fost îndepărtate resturile cutremurului, a fost găsită o inscripție în scriere runică pe partea interioară a zidului de vest și o inscripție latină în alfabet gotic de-a lungul laturilor de vest și de nord, care datează din secolele XV-XVI. Inscripția conține multe așa-numite ligaturi, care au dus la mai multe interpretări posibile de-a lungul timpului. Au fost unii care s-au gândit să găsească în ea cuvântul „Dánok”, iar conform lui Bálint Mike și Ferenc Kósa este formulată propoziția ”István Kádár se roagă stăpânului său, a Dumnezeului său”, iar Márta Zomorainé Cseh interpretează în următorul fel: „Dă-i dimineața chipul tău lui Dumnezeu, dulce femeie”. În ceea ce privește tehnica, personajele au fost răzuite, răzuite și pictate, sau pur și simplu pictate pe perete. Inscripția latină cu litere gotice se traduce astfel: „acoperișul și bolta bisericii Sfânta Ecaterina în anul Domnului nostru 1526, începute, construite și terminate de zidarul șef Omelh la 29 septembrie”. Dintre mobilierul interior al bisericii trebuie amintite masa Domnului din 1765, realizată în atelierul de tâmplărie al lui Gregorius Rösler din Bunești, ca o donație a lui Miklós Péter din Dalnic, și coroana amvonului, a cărei cea mai veche inscripție datează din 1779. Băncile pictate și băncile de la amvon sunt opera lui Katalin Hervai și József Mike. Parohia deține trei clopote. Prima a fost turnată în 1530, apoi refăcută în 1799 la Brașov, în atelierul maestrului Andrásofszki. Pe inscripție se poate citi: „În anul 1530 am fost o inscripție nouă si rară, până în 1798. În Dalnic m-am prăbușit împreună cu turn, în 1799 m-am înnoit la Brașov.” Cel de-al doilea clopot a fost turnat în 1926 la fabrica Schilling și Latterman din Turingia. Pe inscripție se poate citi: „Iau clopotul meu anterior, mă rog pentru pace, îi chem pe cei vii să trăiască, mă rog pentru cei morți. Turnat din donațiile congregației reformate din Dalnic din 1926.” Cel mai tânăr clopot al nostru a fost turnat în 1995 la Târgu Mureș. Pe inscripție scrie: „Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?” (Romani 8, 31). Turnat de Rácz Sándor și fiii, M.VÁSÁRHELY (Târgu Mureș)” Pe baza unei programări prealabile biserica poate fi vizitată de către grupuri și în afara orelor de vizitare!

⛪️ Mărtineni, un sat aflat la 12 km de Târgu Secuiesc, găzduiește o biserică reformată de referință, construită în centrul satului. Biserica are o singură navă, data exactă a construcției sale fiind necunoscută. Se presupune că a fost ridicată în secolul al XV-lea, cu transformări în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.  În 1754, partea vestică a interiorului bisericii a fost decorată cu un tavan casetat, cel mai valoros element al bisericii, alături de omologii săi din Bazinul Carpatic. Casetele bisericii au fost pictate de Molnár András, în număr de 7x9. În 1778 turnul bisericii a fost reparat, iar în 1815 a fost construit amvonul cu coroană. În 1824 partea estică a bisericii a fost extinsă, iar în acel an a căpătat și forma ei actuală. Alte 60 de casete în stil baroc au fost adăugate bisericii, ceea ce face un total de 146 de casete cu motive florale în Mărtineni. Imaginea sa este foarte asemănătoare cu cea a tavanelor bisericilor reformate din Saciova și din Moacșa.  În 1824 a fost finalizată orga bisericii, operă a maestrului brașovean Petrus Gottlieb Schneider. Spre deosebire de organele Schneider tipice, din cauza dimensiunilor reduse ale tribunei, instrumentul a fost realizat cu un furtun separat, acesta fiind amplasat în podul bisericii. În 1871 turnul a fost refăcut, iar în 1903 biserica a fost complet reparată și restaurată. Cu această ocazie, un document comemorativ și câteva monede metalice ale vremii au fost plasate în globul stelar al turnului, care se află și astăzi acolo. În perioada 2020-2021 au fost efectuate lucrări de conservare a bisericii.     Biserica poate fi vizitată în zilele de vineri și sâmbătă, între orele 8:00 și 20:00, dar și în alte zile, cu programare prealabilă. 

Biserica reformată, proiectată de Makovecz Imre și construită pe fundația bisericii medievale, combină armonios elementele vechi și noi. Descoperiţi cum au fost încorporate rămășițele vechi de secole ale bisericii găsite aici: fragmentul unei rame de fereastră sculptată într-una dintre ferestrele cu arcade ascuțite, balustrada altarului din secolul al XI-lea sub Masa Domnului și cristelnița din piatră cu inscripții runice. Acest memorial runic datează din secolul al XV-lea şi este cel mai vechi monument lingvistic al vechiului scris runic secuiesc! Pentru vizitare aveți nevoie de programare prealabilă!

În locul monumentului se afla o veche biserică romanică, reconstruită la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea în stil gotic. Actuala biserică a fost ridicată între anii 1782-1785. Biserica s-a remarcat printr-un sistem de fortificare dublu, dar astăzi puteți admira doar zidul de apărare exterior, din cel interior rămânând doar câteva vestigii. Originile timpurii ale zidului sunt evidențiate de gurile de păcură acoperite cu bolte de cărămidă, care se deschid din coridorul defensiv. Priveliștea vă oferă o panoramă de neratat, de aici putându-se vedea nu doar satul, ci și o mare parte din regiune și din Țara Bârsei. Informație utilă: Pentru vizitare aveți nevoie de programare prealabilă.

⛪ Stilul gotic târziu al bisericii a fost cel mai probabil definitivat în 1547 când patronul acesteia, Pál Daczó, a reconstruit-o pe cheltuiala sa. Iniţial lăcaşul de cult era înconjurat de două inele de fortificații cu două turnuri de apărare și servea ca loc de adăpost în timpul atacurilor tătarilor. Zidul exterior a fost dărâmat de către parohie în 1786, şi din pietrele sale a fost construită – la porunca împăratului Iosif al II-lea – clădirea destinată şcolii germane, care este aşezată lângă clopotniţă şi serveşte actualmente ca locuinţă de cantor. Biserica a fost adeseori deteriorată de şirul de cutremure care au zguduit-o. În holul bisericii-fortăreţe găsim mormântul mai multor personalităţi remarcabile, legate într-un fel sau altul de istoria oraşului Sfântu Gheorghe. Aici se odihneşte - printre altele - Császár Bálint şi Gödri Ferenc primari, József Málik, redactorul-fondator al cotidianului Székely Nemzet (Naţiunea Secuiască). Tot aici a fost reînălţat obeliscul lui Váradi József şi Bartalis Ferenc, martiri ai revoluţiei din 1848. Zidul dinspre cimitir este înconjurat de nenumăraţi stâlpi funerari de lemn sculptat. Primul a fost ridicat în 1983 de către absolvenţii din 1943 ai Liceului Mikó. De atunci numărul acestor monumente funerare a crescut la peste şaptezeci, păstrând amintirea elevilor şi profesorilor decedaţi ai Colegiului Secuiesc Mikó (Székely Mikó Kollégium). 📌 Pentru turul complet al bisericii, este nevoie de programare prealabilă prin telefon!

Pe creasta dealului Sfântul Mihail, care se întinde până în lunca cuprinsă între Lemnia şi Mereni (partea nordestică a ţinutului Trei Scaune), există o biserică-fortăreaţă înconjurată de ziduri înalte. A fost construită spre a servi nevoile religioase ale locuitorilor celor două sate. În mijlocul curţii împrejmuite de un zid cu formă ovală s-a construit o biserică fără turn, având un singur naos, pe la sfârşitul secolului al XV-lea, începutul secolului al XVI-lea, în locul unei biserici zidite mai demult. Clădirea construită în stil gotic a fost refăcută de mai multe ori în cursul secolelor, dar există până astăzi evidenţe arhitecturale care s-au păstrat din acea perioadă, cum ar fi: pietrele gotice care susţin coloanele peretelui exterior, precum şi cornişa cioplită a bazei clădirii. Tot din această perioadă datează şi inscripţia arcului de triumf: „Olimu erat Scriptum 1510”. Cea mai semnificativă reconstruire datează din anul 1777. Atunci a căpătat biserica forma barocă finală. Clopotul - turn al peretelui estic a fost decorat cu o cupolă caracteristică stilului arhitectural baroc. În partea nordică şi sudică, biserica este fortificată cu turnuri în formă de semicerc, fiind alcătuite din mai multe nivele. Dinspre curte,în zidul bisericii, se deschid creneluri aşezate la o distanţă regulată unul faţă de celălalt. Este posibil, ca zidul fortăreţei să fi fost construit mai demult, înainte de reconstrucţia din 1777. Biserica poate fi vizitată după programare prealabilă, la numărul de telefon 0746-235285.

Călugării franciscani, în spiritul Sfântului Francisc de Assisi, acceptă întreaga realitate creată- inclusiv pe frații, surorile lor și pe ei înșiși - ca pe un dar de la Dumnezeu. Pentru ei, viața fraternă nu este o teorie sau o ideologie, ci un mod concret de a trăi, în care învață să iubească, să se sacrifice, să se dăruiască și să împărtășească ceea ce au, fără a se considera vreodată superiori semenilor lor. 🙏🤲 Membrii Ordinului Fraților Minori, fondat de Sfântul Francisc în 1209, au ajuns în Transilvania prin Germania și Ungaria, între anii 1240-1250, stabilindu-se mai întâi la Banská Bystrica, Sibiu și Târgu Mureș. Primii călugări franciscani au sosit la Esztergom în anul 1677. În partea de sus a localității Estelnic exista deja o capelă dedicată Sfântului Gheorghe, lângă care a fost construită o mănăstire din lemn. Aceasta a fost binecuvântată în data de 1 octombrie 1690. Biserica de lângă mănăstire a fost construită între anii 1710-1729, folosindu-se elemente din vechea capelă - probabil sanctuarul bisericii. Mănăstirea de piatră a fost finalizată în anul 1750. ⛪  În noaptea de 23 decembrie 1921, mănăstirea și biserica au fost distruse de un incendiu. Aproape totul a fost mistuit de flăcări. În 1926, în locul mănăstirii a fost construită o biserică-școală, unde se țineau cursuri în timpul săptămânii iar duminica se oficiau slujbe. ✏️🙏🏻 📿 Un alt capitol trist din viața mănăstirii - nu doar a celei din Estelnic - a avut loc în noaptea de 20 august 1951, când frații care locuiau acolo au fost deportați la mănăstirea din Radna, la ordinul Partidului Comunist Român.  Din vechea mănăstire, în forma sa originală, se mai păstrează doar sacristia dublă, dulapul încastrat în perete, dulapul ornamentat al sacristiei, pereții mai puțin spectaculoși ai aripii estice și grinda sculptată care confirmă anul întemeierii. Vă invităm să vizitați mănăstirea franciscană din Estelnic! Fratele Szilveszter va fi bucuros să vă povestească despre mănăstirea recent renovată, biserica și despre vocația lor.  📍 Pentru vizitare este necesară programarea prealabilă. 📆 Pe lângă Estelnic, mai puteți vizita mănăstiri franciscane în Transilvania, în localitățile: Brașov, Șumuleu-Ciuc, Dej, Deva, Lăzarea, Căpleni, Cluj-Napoca, Sebeș și Odorheiu Secuiesc.

⛪ Vizitați mica biserică unitariană construită la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, care a ajuns în centrul atenției după un incendiu izbucnit în 1954, când pe pereți au fost descoperite picturi murale medievale. În urma restaurării s-a dovedit că interiorul bisericii a fost decorat cu fresce ale Sf. Ladislau. Biserica are un tavan casetat realizat de maestrul pictor de mobilier Sütő Béla din localitatea Vârghiş. 📌 Pentru vizitare aveți nevoie de programare prealabilă.

Biserica aflată pe un deal din valea pârâului Arcuș datează din secolul al XIII-lea, fiind reconstruită în secolul al XVI-lea în stil gotic, cu cinci turnuri și o clopotniță. Bastioanele ei sunt din secolul al XVII-lea. Turnul sud-estic s-a prăbușit în urma cutremurelor din secolul al XIX-lea, iar clopotnița s-a deteriorat. În 1830, vechea biserică a fost demolată, iar între 1830 și 1833 s-a construit una nouă. Actuala clopotniță, construită în 1844, este una dintre cele mai frumoase din judeţ, iar clopotul, care cântăreşte o tonă, este unul dintre cele mai grele. Pentru vizitare aveți nevoie de programare prealabilă.

Biserica, construită în secolul al XVII-lea, are tavanul casetat cu motive florale, lângă ea aflându-se cea mai grațioasă clopotniță de lemn din județ, care, privită de la distanță, seamănă cu o femeie în fustă. Soclul care susține corpul turnului este realizat din grinzi și protejat de o streașină cu șindrilă. Deasupra acestuia este „adăpostit” clopotul, acoperit și el cu șindrilă, care protejează întreaga clădire. Clopotul din 1773 este decorat în stil renascentist. Porțile secuiești din jurul bisericii sunt opere de artă ale sculpturii și picturii populare. În grădina cimitirului puteți admira și un stejar de câteva sute de ani. Biserica este mereu deschisă în timpul zilei, vara până la ora 19:00 și iarna până la ora 16:00.

Pe Dealul Perkő, care se înalță deasupra localității Sânzieni, se poate vedea de la distanţă o mică capelă cu patru brațe, purtătoare a mesajului creștinismului. Capela a fost construită în jurul anului 1680 de Kálnoki Sámuel, în memoria regelui Sfântul Ștefan.  Pictura murală, descoperită în 1995 sub un strat gros de tencuială, îi înfățișează pe Sfântul Ștefan în centru, pe Sfântul Ladislau în dreapta și pe Sfântul Emeric în stânga.  Pe 20 august, mulți catolici din împrejurimi vin la Perkő, la „Șumuleul Ciuc" covăsnean, pentru pelerinajul de Ziua Sfântului Ștefan.

⛪ Catedrala cu cele cinci turle este un monument simbol al comunității românești din Sfântu Gheorghe și din județul Covasna. Construcția ei a început pe 20 septembrie 1939, în a treia săptămână după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Picturile sunt opera a trei oameni: Iosif Vasu, Marian George și Marcel Codrescu. La subsol găsiți Muzeul Spiritualității Românești, unde puteți admira o colecție bogată de icoane pe lemn și sticlă datând din secolul al XIX-lea. Muzeul deține și un număr mare de cărți religioase.

Biserica Mănăstirii cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” şi „Sfinţii Români” este construită din zid în perioada 1992-2002. Complexul monahal cuprinde o biserică, un altar de vară şi clădirea chiliilor. Piatra de temelie a bisericii a fost pusă de Preasfinţitul Serafim Joantă, atunci episcop vicar la Sibiu, în anul 1992. Pictura murală a fost executată de pictorul Ovidiu Preotescu, ucenic al pr. Sofian Boghiu şi terminată în anul 2002. În anul 2000, a fost terminată construcţia chiliilor şi a gospodăriilor anexe.  În anul 2002, biserica mănăstirii a fost sfinţită de PS Ioan, de Preasfinţitul Serafim Joantă, Mitropolit al Germaniei, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi credincioşi din toată zona.  În anul 2001, s-a înfiinţat „Asociaţia de binefacere Sf. Iustina” şi a început construirea unei clădiri destinată să adăpostească copiii abandonaţi, care s-a dat în folosinţă în anul 2003, când au fost aduse, de la Orfelinatul din Braşov, 10 fetiţe cu vârste între 3-10 luni.  În 2004, a fost construit un gard din lemn ce împrejmuieşte mănăstirea; în anul 2007, s-a construit o clădire, pentru pangar, din lemn. Primul preot care a slujit în Sfânta biserică a fost preotul Gheorghe Moldovan din Prejmer. Sursă text: http://www.episcopiacvhr.ro/manastiri-si-schituri/manastirea-marcus/ 

Mănăstirea cu hramul „Schimbarea la Față” a luat fiinţă în anul 1997, la iniţiativa preotului paroh Florin Tohănean şi a familiei Maria și Gheorghe Muscalu, care au donat o parte de pământ, unde s-a construit mănăstirea, având binecuvântarea Preasfinţitului Ioan Selejan. Meşterii satului au construit biserica din lemn în formă de navă şi un corp de chilii din material lemnos. În toamna anului 2000, Preasfinţitul Ioan a dat binecuvântare părintelui duhovnic Ghenadie Trif, având metania în mănăstirea Frăsinei-Vâlcea, să întemeieze pe aceste meleaguri o mănăstire de maici cu viaţă de obşte.  În anul 2002, Preasfinţitul Ioan pune piatra de temelie pentru o biserică din cărămidă. Prima slujbă în această biserică s-a săvârşit în luna decembrie a anului 2004. Biserica este construită pe un plan triconic, cu o singură turlă, cea a Pantocratorului. Absidele laterale şi cea din Sfântul Altar sunt în formă de emisferă. Pridvorul este deschis, format din trei arce, dintre care cel central este accentuat. Iconostasul este sculptat în lemn de tei. Icoanele împărăteşti sunt pictate în stil bizantin, având fondul de aur. În toamna anului 2007, s-au început lucrările de pictură în frescă în stil neobizantin, fiind executate de pictorul zugrav bisericesc Vasile Buzuloi, autorizat cu calificativul categoria I. În primăvara anului 2005, s-au început lucrările pentru un corp de chilii proiectat pe mai multe nivele. Corpul de chilii în formăparalelipipedică are în extremitatea lui nordică un paraclis de iarnă orientat spre răsărit, perpendicular pe axa bisericii mari. Accesul în corpul de chilii se face direct din exterior, pridvorul deschis urmând a se amenaja. Biserica mare, corpul de chilii şi paraclisul au şarpanta din lemn de răşinoase, iar acoperişul este executat din tablă de cupru. În luna aprilie a anului 2008, au fost aduse trei clopote de calibru 450, 260 și 185 kg, turnate în Austria. În anul 2009, au început lucrările la clopotniţă. În fiecare an, mănăstirea este loc de pelerinaj pentru numeroşii credincioşi din judeţele Covasna, Braşov, Buzău şi din întreaga ţară, în special la sărbătoarea hramului „Schimbarea la Faţă”.  Sursă text: http://www.episcopiacvhr.ro/manastiri-si-schituri/manastirea-sita-buzaului/ 

Mănăstirea „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, din Valea Mare, judeţul  Covasna, a fost înfiinţată în anul 1998, anul în care pr. Avram Gheorghe primeşte aprobarea de transfer de la Mănăstirea Dervent, din Episcopia Tomisului, în Episcopia Covasnei şi Harghitei. În Duminica Sfinţilor Români, se oficiază prima slujbă la faţa locului de către părintele episcop Ioan.  Preasfinţitul Episcop Ioan Selejan sfinţeşte în 10 septembrie 2000, locul destinat construirii viitoarei mănăstiri. Prima construcţie din Ansamblul mănăstiresc de la Valea Mare este bisericuţa din lemn, construită în stil maramureşean.  În anul 2000, încep lucrările de fundaţie pentru celelalte corpuri de clădiri prevăzute în proiectul elaborat de arhitecţii Dan Corneliu şi Teodor Ioan: corpul de chilii, trapeza şi arhondaricul; paraclisul de iarnă şi biserica mare, lucrări care vor fi finalizate în cea mai mare parte în 2004. În perioada 2004-2009, cu sprijinul credincioşilor din zonă, a Patriarhiei Române şi a Ministerului Culturii şi Cultelor, cu osteneala vieţuitorilor şi a părintelui stareţ, sub supravegherea şi îndrumarea Preasfinţitului Ioan, continuă lucrările de construcţii şi finisaje: faţadele exterioare a noilor clădiri, se montează marmură în biserica mare; se fac lucrări privind instalaţia electrică, sanitară şi termică, se execută pietruirea aleilor şi a căilor de acces la biserică; amenajarea chiliilor destinate obştei şi arhondaricului destinat credincioşilor pelerini, amenajarea a două heleşteie şi a altor anexe gospodăreşti. Între anii 2008-2009, se execută lucrările de pictură la Paraclisul cu hramul Sf.  Gheorghe, pictură frescă în stil bizantin, iar în luna iunie 2009, începe pictura în biserica mare, cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul. Obştea mănăstirii este formată din 6 vieţuitori, condusă de părintele stareţ Ilie Bularca. Cele trei altare: bisericuţa din lemn, paraclisul de iarnă şi biserica mare sunt destinate săvârşirii Sfintelor Taine şi a Ierurgiilor, conform obiceiurilor şi rânduielilor mănăstireşti. Monahii împletesc munca cu rugăciunea. Sursă text: http://www.episcopiacvhr.ro/manastiri-si-schituri/manastirea-valea-mare/